|
|
In primăvara anului 1949 mii de oameni se îndreptau în şuvoaie spre Herford, în regiunea Westfalia. In toamna aceluiaşi an, în Rosenheim, s-au perindat zilnic până la 30.000 de oameni la Traberhof. O armată jalnică de bolnavi şi suferinzi, care nu avea decât un ţel: Bruno Gröning. Mulţi îl vedeau ca pe ultima lor speranţă. Loviţi de război, abandonaţi de medici, aceşti oameni nu aveau decât o dorinţă, să se facă sănătoşi, să fie eliberaţi de nevoi şi durere. Bruno Gröning era cel ce avea să-i ajute.
|
|