Viaţa lui Bruno Gröning |
 |
||
|
|||
 |
|
In 1949 numele de Bruno Gröning a ajuns peste noapte în atenţia publică. Era un subiect dezbătut în presă, la radio şi la actualităţi. Intâmplările din jurul „doctorului minune“, cum a fost denumit în scurt timp, au ţinut luni de zile ţara în suspans. S-a făcut un film, au fost convocate comisii ştiinţifice de examinare, iar oficialităţile erau preocupate de acest caz, până la cei cu poziţii înalte. Ministrul social din regiunea Vestfalia de Nord l-a pus sub urmărire pe Bruno Gröning, motivul fiind încălcarea legii tămăduitorilor naturişti, prim-ministrul Bavariei în schimb spunea, că nu e permis ca o asemenea apariţie, cum este Bruno Gröning, să se împiedice de paragrafele unei legi. Ministrul de interne descrie activitatea sa ca pe o „activitate caritativă liberă”. |
|
;)
|
|||
|
|||
La toate nivele au existat discuţii aprinse şi controversate. Valurile provocate pe plan emoţional au fost mari. Clerici, medici, jurnalişti, jurişti, politicieni sau psihilogi, cu toţii vorbeau despre Bruno Gröning. Vindecările sale miraculoase erau pentru unii darurile binecuvântate venite din partea unei puteri supranaturale, pentru alţii escrocherie. Cu toate astea facticitatea vindecărilor a fost dovedită pe baza investigaţiilor medicale. |
|
 documentate medical. ');)
|
|
|
|||
;)
|
|
Bruno Gröning s-a născut în 1906 la Danzig (azi Gdansk), a emigrat după război în Germania de Vest ca expatriat şi era un simplu muncitor. A trăit făcând diverse munci: dulgher, lucrător în fabrică, în port, curier de telegrame, montor electric. Şi deodată el se află în centrul interesului public. Vestea despre vindecările sale miraculoase s-a răspândit în lume. Din toate părţile lumii soseau bolnavi, scrisori cu rugăminţi şi oferte. Zeci de mii de oameni în căutare de ajutor se peregrinau prin locurile unde el acţiona. Se întrezărea o revoluţie în medicină. |
|
|
|||
|
Forţele potrivnice însă erau şi ele prezente. Medici cu mare influenţă, funcţionari clericali şi foşti colaboratori se străduiesc din răsputeri să împiedice activitatea lui Bruno Gröning. A fost urmărit cu interdicţii de vindecare, i-au fost intentate procese. Toate strădaniile sale de a-şi îndrepta activitatea în cadru legal au eşuat. Pe de o parte din cauza puterilor determinante ale societăţii, care se opuneau, pe de altă parte din cauza lipsurilor materiale sau a lăcomiei colaboratorilor săi. In ianuarie 1959, când a murit Bruno Gröning, ultimul proces contra lui se afla în plină desfăşurare. Dar el a fost suspendat, fără ca să fie dată o sentinţă definitivă. Ca urmare au rămas multe întrebări deschise. |
|
;)
|
|
